Fata-n fata cu realitatea

Poate cel mai greu lucru pe care un om il poate admite...dupa o joaca de adolescent necopt...realitatea...
O realitate cruda si nu asa cum ne doream acum cativa ani sa fie, o realitate grea pe care poate ca nu suntem inca gata sa o confruntam! O bucata urata din viata pe care nu vrem sa o cunoastem...
Putem spune linistiti: VOM INCERCA
insa asta este o alta minciuna care ne va tine pe picioare pana in ziua urmatoare...
Noi toti stim ca nu exista vom incerca!!! Fie putem, fie nu...ideea e sa acceptam adevarul...
Dar putem noi oare sa stim care e adevarul dupa ce ne-am mintit atat de mult, cu zambetul larg si cu ochii sclipitori de "sinceritate" in fiecare dimineata in fata oglinzii? Dupa ce am trait atat de mult cu siguranta increderii in noi?
Mai putem distinge binele de rau si albul de negru, mai putem spune ce e moral si ce e imoral, in spatele aparentelor? Ne mai putem ajuta prietenii cu sfaturi legate de viata lor, atunci cand a noastra devine doar o iluzie? Mai avem prieteni? Mai avem apropiati? Mai avem confidenti? Mai suntem noi?
Poate ca da...
Poate ca suntem noi, dar doar in aparente...suntem noii noi....suntem ceea ce ne dorim sa fim, unde dorim sa fim si mai ales cu cine dorim sa fim...dar noaptea cand ne amintim linistea si frumusetea zilelor de primavara din copilarie...si o comparam cu nelinistea si tulburarile din spatele iluziei in care traim...mai suntem noi fericiti cu noii noi?
Poate ca da...
Si poate doar asa poti ajunge acolo unde iti doresti...mintindu-te cum stii mai bine...VOI INCERCA
Dar revenind la confruntarea realitatii, indiferent care ne e decizia ... eu am preferat sa nu ma mai duc singura cu presul, am ales asta cu mult prea mult timp in urma ca sa-mi amintesc exact cum s-a intamplat, dar nu demult...mi-am dat seama ca reincep sa ma mint frumos...m-am tras tare de maneca si...
Ce nu te omoara, te face mai puternic!
Si de bine ce n-am murit...nu sunt nici mai puternica, dar am revenit cu picioarele pe pamant!!!
Am revenit cu picioarele pe pamant pentru cei dragi, pentru cei ce ma iubesc asa cum sunt...cu bune si cu muuuulte rele. Am revenit pentru cei ce nu ma ocolesc atunci cand nu ma pot opri din plans si stiu cum sa-mi readuca zambetul pe fata...
Am revenit sa ma bucur de mare, de cozonacul abia scos din cuptor si de mahmureala de dupa petrecerile cu fetele mele dragi...
O sa dansez, o sa plang,o sa rad si o sa reincep sa visez frumos noaptea!
Am ales SA POT!